Ziua Forțelor Aeriene Militare Române sau PRĂBUȘIREA CATASTROFALĂ A ROMÂNIEI CA PUTERE MILITARĂ DE PE LOCUL 8 PE LOCUL 57
În anul
1975 Armata Română număra aproape o jumătate de milion de militari
activi, șase milioane de militari rezerviști, trei mii de tancuri,
aproape o mie de avioane de luptă și era în discuții avansate cu URSS
pentru primirea de armament atomic.
Când Armata Română defila în ziua de 23 august la București, în Europa se făcea tăcere. Ca forță militară România era a opta putere militară a Europei (locul 17 în lume). Și nu exista în Armata Română decât o singură sărbătoare: Ziua Armatei.
Astăzi Armata Română, ca forță militară, s-a prăbușit catastrofal de pe locul 17 în lume pe locul 57, lângă armatele din http://universulromanesc.ro/
Dacă ar exista, ipotetic, un conflict direct între Siria și România, cei un sfert de milion de militari sirieni care au în dotare cincii mii de tancuri și 600 de avioane de luptă ar ocupa România în 48 de ore.
România nu mai are azi, nici o poziție semnificativă în strategia militară a Europei. În schimb calendarul militar românesc are peste 100 (o sută) de sărbători oficiale: Ziua Intendentului Militar (pe 1 februarie), Ziua Hidrografului Militar (pe 23 februarie), Ziua Automobilistului Militar (1 Martie), Ziua Justiției Militare, Ziua Financiarului Militar, Ziua Muzicantului Militar, Ziua Statului Major General (pe 12 noiembrie), Ziua Rezervistului Militar, Ziua Parașutistului Militar, Ziua Bucătarului Militar, Ziua Jurnalistului Militar etc.
Aproape că rămâi uimit cum mai are timp militarul român să se antreneze, cu atâtea praznice și sărbători pe capul lui.
Ziua Aviației Române și a Forțelor Aeriene Române (prăznuită pe 20 iulie cu mare pompă), la fel ca Ziua Submarinistului (adică ziua militarilor români care luptă pe submarinele românești de război) din 15 iulie, are rolul de a sărbători ceva inexistent în România.
Ea trebuie să liniștească poporul român în privința securității noastre naționale și să justifice într-un fel uriașele și frauduloasele cheltuieli și împrumuturi externe făcute de guvernanții noștri pe spinarea populației în numele Apărării. Scopul principal al acestei ”sărbători” este acela de a arăta poporului român că Aviația Militară Română nu a murit și că Armata Română mai are niște avioane și elicoptere, iar unele dintre acestea chiar pot să se ridice în aer și să zboare.
Ca atare și în acest an, în dimineața zilei de duminică, 20 iulie, autoritățile au strâns câțiva ostași zgribuliți care să sufle în goarne și să îngâne Deșteaptă-te Române în amintirea glorioaselor vremuri din 1975 când Armata României era pe locul 8 în Europa ca forță militară. Au răsunat din nou cuvântări bombastice. Din nou s-a subliniat importanța Aviației Române.
Dar conform clasificării BUSINESS INSIDER (The 35 most powerful militaries in The World) și conform statisticilor Global Firepower -The Center for Arms Control pe 2014, România se află pe rușinosul loc 57 în lume în privința forței militare, lângă Camerun, Mozambic și Angola.
Pe locul 17 (locul României) se află azi Israelul, care nu și-a desființat ca noi serviciul militar obligatoriu, are 880 de avioane de luptă, șase mii de tancuri și poate mobiliza pentru război 3,5 milioane de militari. Ca forță de lovire Israelul este pe locul 11 între puterile lumii. Faptul că posedă 200 de lovituri nucleare îi conferă autoritate suplimentară și nu forță militară cum cred unii, care încearcă să spună că Israelul este forță militară nu pentru că are armată puternică, dar pentru că posedă arma atomică. Ceea ce nu este adevărat. Israelul este putere militară pentru că poate ridica la luptă 4 milioane de soldați, nu pentru că are 200 de lovituri nucleare.
România, de pe locul 17 a ajuns pe locul 57. Asta după ce Nicolae Ceaușescu aproape că-i convinsese pe ruși să permită României să dețină arma atomică.
Din păcate pentru olteanul idiot numit Ceaușescu, rușii au aflat că el și generalii români cloceau de fapt alte planuri, voiau să![]()
pună
rachetele atomice pe aliniamentul Darabani-Huși și să le îndrepte către
Moscova. Niște cretini atât de remarcabili nu mai văzuse Moscova din
vremea regelui Mihai și a mareșalului Antonescu. Așa că rușii au
revizuit urgent relațiile cu România, iar Ceaușescu și Postelnicu au
trimis în 1985 Armata Română pe șantierele de construcții și în
agricultură.
Dar să revenim la oile noastre.
Clasamentul GFP întocmit de CIA arată că România este pe locul 57 în lume ca putere militară, lângă Camerun, Angola și Mozambic. Conform clasamentului GFP țara noastră dispune de:
- o armată activă de 73 000 de militari
-un număr de 80 000 de rezerviști
-un număr de 1100 de tancuri
-un număr de 36 de avioane de luptă
Cu toate acestea CIA favorizează România, pentru că lucrurile stau mult mai rău. În realitate o simplă inspecție de stat ar constata că multe (dacă nu cumva chiar foarte multe) dintre cele 1100 de tancuri românești sunt inapte pentru a intra în luptă. Din cei 73000 de militari mai mult de jumătate sunt birocrați și intendenți. Cât despre cele 36 de avioane de luptă românești, să fim serioși! Ele sunt bune pentru parăzi și pentru evacuarea președintelui, a Guvernului, a documentelor secrete și a tezaurului BNR (dacă mai avem așa ceva) în străinătate în caz de război. Nu poți să spui că ai forțe militare aeriene dacă ai treizeci de avioane de luptă. Adevăratele forțe aeriene se consideră cele care numără cel puțin 100 de avioane de luptă.
Pentru a ne face o idee despre unde se găsește azi România ca putere militară, amintesc că Siria are 5000 (cinci mii de tancuri), 600 de avioane de luptă, o armată activă de aproape un sfert de milion de militari și un număr de 600 000 de rezerviști. Dacă ar exista o confruntare directă între cele două țări, Siria ar ocupa România în 48 de ore.
Interesant este însă altceva. Armata Siriei luptă de doi ani contra invadatorilor, are un buget anual de 1,8 miliarde de dolari USA, iar Siria o datorie de trei miliarde de dolari USA.
Armata Română nu luptă nicăieri, are un buget anual de 2,5 miliarde de dolari, iar România o datorie externă de 130 miliarde de dolari USA (a se vedea http://www.globalfirepower.
Ar fi extrem de interesant pentru noi, ca români, să știm câți generali de aviație are Armata Română. Că avioane de luptă avem 36.
Gheorghe PANAITESCU
Când Armata Română defila în ziua de 23 august la București, în Europa se făcea tăcere. Ca forță militară România era a opta putere militară a Europei (locul 17 în lume). Și nu exista în Armata Română decât o singură sărbătoare: Ziua Armatei.
Astăzi Armata Română, ca forță militară, s-a prăbușit catastrofal de pe locul 17 în lume pe locul 57, lângă armatele din http://universulromanesc.ro/
Dacă ar exista, ipotetic, un conflict direct între Siria și România, cei un sfert de milion de militari sirieni care au în dotare cincii mii de tancuri și 600 de avioane de luptă ar ocupa România în 48 de ore.
România nu mai are azi, nici o poziție semnificativă în strategia militară a Europei. În schimb calendarul militar românesc are peste 100 (o sută) de sărbători oficiale: Ziua Intendentului Militar (pe 1 februarie), Ziua Hidrografului Militar (pe 23 februarie), Ziua Automobilistului Militar (1 Martie), Ziua Justiției Militare, Ziua Financiarului Militar, Ziua Muzicantului Militar, Ziua Statului Major General (pe 12 noiembrie), Ziua Rezervistului Militar, Ziua Parașutistului Militar, Ziua Bucătarului Militar, Ziua Jurnalistului Militar etc.
Aproape că rămâi uimit cum mai are timp militarul român să se antreneze, cu atâtea praznice și sărbători pe capul lui.
Ziua Aviației Române și a Forțelor Aeriene Române (prăznuită pe 20 iulie cu mare pompă), la fel ca Ziua Submarinistului (adică ziua militarilor români care luptă pe submarinele românești de război) din 15 iulie, are rolul de a sărbători ceva inexistent în România.
Ea trebuie să liniștească poporul român în privința securității noastre naționale și să justifice într-un fel uriașele și frauduloasele cheltuieli și împrumuturi externe făcute de guvernanții noștri pe spinarea populației în numele Apărării. Scopul principal al acestei ”sărbători” este acela de a arăta poporului român că Aviația Militară Română nu a murit și că Armata Română mai are niște avioane și elicoptere, iar unele dintre acestea chiar pot să se ridice în aer și să zboare.
Ca atare și în acest an, în dimineața zilei de duminică, 20 iulie, autoritățile au strâns câțiva ostași zgribuliți care să sufle în goarne și să îngâne Deșteaptă-te Române în amintirea glorioaselor vremuri din 1975 când Armata României era pe locul 8 în Europa ca forță militară. Au răsunat din nou cuvântări bombastice. Din nou s-a subliniat importanța Aviației Române.
Dar conform clasificării BUSINESS INSIDER (The 35 most powerful militaries in The World) și conform statisticilor Global Firepower -The Center for Arms Control pe 2014, România se află pe rușinosul loc 57 în lume în privința forței militare, lângă Camerun, Mozambic și Angola.
Pe locul 17 (locul României) se află azi Israelul, care nu și-a desființat ca noi serviciul militar obligatoriu, are 880 de avioane de luptă, șase mii de tancuri și poate mobiliza pentru război 3,5 milioane de militari. Ca forță de lovire Israelul este pe locul 11 între puterile lumii. Faptul că posedă 200 de lovituri nucleare îi conferă autoritate suplimentară și nu forță militară cum cred unii, care încearcă să spună că Israelul este forță militară nu pentru că are armată puternică, dar pentru că posedă arma atomică. Ceea ce nu este adevărat. Israelul este putere militară pentru că poate ridica la luptă 4 milioane de soldați, nu pentru că are 200 de lovituri nucleare.
România, de pe locul 17 a ajuns pe locul 57. Asta după ce Nicolae Ceaușescu aproape că-i convinsese pe ruși să permită României să dețină arma atomică.
Din păcate pentru olteanul idiot numit Ceaușescu, rușii au aflat că el și generalii români cloceau de fapt alte planuri, voiau să
pună
rachetele atomice pe aliniamentul Darabani-Huși și să le îndrepte către
Moscova. Niște cretini atât de remarcabili nu mai văzuse Moscova din
vremea regelui Mihai și a mareșalului Antonescu. Așa că rușii au
revizuit urgent relațiile cu România, iar Ceaușescu și Postelnicu au
trimis în 1985 Armata Română pe șantierele de construcții și în
agricultură.Dar să revenim la oile noastre.
Clasamentul GFP întocmit de CIA arată că România este pe locul 57 în lume ca putere militară, lângă Camerun, Angola și Mozambic. Conform clasamentului GFP țara noastră dispune de:
- o armată activă de 73 000 de militari
-un număr de 80 000 de rezerviști
-un număr de 1100 de tancuri
-un număr de 36 de avioane de luptă
Cu toate acestea CIA favorizează România, pentru că lucrurile stau mult mai rău. În realitate o simplă inspecție de stat ar constata că multe (dacă nu cumva chiar foarte multe) dintre cele 1100 de tancuri românești sunt inapte pentru a intra în luptă. Din cei 73000 de militari mai mult de jumătate sunt birocrați și intendenți. Cât despre cele 36 de avioane de luptă românești, să fim serioși! Ele sunt bune pentru parăzi și pentru evacuarea președintelui, a Guvernului, a documentelor secrete și a tezaurului BNR (dacă mai avem așa ceva) în străinătate în caz de război. Nu poți să spui că ai forțe militare aeriene dacă ai treizeci de avioane de luptă. Adevăratele forțe aeriene se consideră cele care numără cel puțin 100 de avioane de luptă.
Pentru a ne face o idee despre unde se găsește azi România ca putere militară, amintesc că Siria are 5000 (cinci mii de tancuri), 600 de avioane de luptă, o armată activă de aproape un sfert de milion de militari și un număr de 600 000 de rezerviști. Dacă ar exista o confruntare directă între cele două țări, Siria ar ocupa România în 48 de ore.
Interesant este însă altceva. Armata Siriei luptă de doi ani contra invadatorilor, are un buget anual de 1,8 miliarde de dolari USA, iar Siria o datorie de trei miliarde de dolari USA.
Armata Română nu luptă nicăieri, are un buget anual de 2,5 miliarde de dolari, iar România o datorie externă de 130 miliarde de dolari USA (a se vedea http://www.globalfirepower.
Ar fi extrem de interesant pentru noi, ca români, să știm câți generali de aviație are Armata Română. Că avioane de luptă avem 36.
Gheorghe PANAITESCU
