Societatea românească trece astăzi, printr-o
profundă criză de identitate. Şi cauzele sunt multiple. Însă un fapt nu trebuie
să ne scape din vedere, acela că, în ultima vreme sentimentul naţional a
slăbit ca urmare a propagării greşite a
ideii paneuropene, undă ce loveşte tot mai mult în identitatea noastră
naţională. Această tehnică propagandistică lansată în scopul
desăvârşirii proiectului de construcţie a statului
unic european, loveşte în sentimentul naţional. Proiectul nu ţine cont de acest aspect şi
în consecinţă poate conduce la conflicte zonale. Ideea
paneuropeană în niciun caz nu trebuie să afecteze indentitatea
naţională, ci dimpotrivă trebuie să o întărească. Această criză de identitate
este întreţinută şi din exterior, pentru că aşa s-a întâmplat dea lungul
istoriei. Dar ea se accentuiază şi ca urmare a neîncrederii în forţele proprii
şi mai ales în forţele politice conducătoare. Teama pentru ziua de mâine, are
un efect năucitor asupra încrederii acestei naţiuni, în clasa politică.
Această neîncredere spulberă speranţele a milioane de români, la un trai decent. Pe
bună dreptate se pune întrebarea, dacă această stare de neîncredere, nu
este cumva întreţinută în societatea
românescă şi de forţe din interiorul societăţii? În special, de acea societate
aşa zis civilă, regulat sponsorizată de forţe oculte. Păi cântărind mai atent
toate cele care apasă pe umerii românilor, culegem şi răspunsurile. Criza
aceasta de identitate, nu a apărut acum. Ea s-a accentuat în ultimii ani, cu
precădere după alegerea nefericită a unui imbecil la pupitru de comandă, care a
spulberat toate speranţele românilor. Incapacitatea lui de a facilita
posibilitatea creării locurilor de munca pentru români aici, la care s-a
adăugat trimiterea lor în exterior pentru a-şi câstiga existenţa, vine
să confirme faptul, că starea de neîncredere a fost întreţinută şi din interior.
Cum poate fi explicată atitudinea de
neîncredere în forţa societăţii româneşti, de a nu putea oferii un număr de motive
pentru reîntoarcerea diasporei în ţara natală. Atitudinea cretinoidă a
imbecilului, avută în faţa diasporei româneşti în America, a lovit iresponsabil şi nereparator în
conştiinţa naţională.
Faptul că am fost primiţi în clubul
europenilor în această perioadă, s-a datorat aşa cum o ştim bine, interesului
american în această zonă, pentru amplasarea scutului de protecţie antinuclear.
Nu este lipsit de interes să ne aplecăm şi asupra acestui aspect, atunci când
cântărim acele cauze ale pierderii indentităţii. Spun asta, pentru că oricum o
parte din indentitatea naţională, fără doar şi poate s-a pierdut odată cu
cedarea unei părţi a suveranităţii. Faptul
că se fac eforturi mari de alţii, pentru
pierderea integrală a suveranităţii noastre, nu mai poate fi un secret. Şi
odată pierdută această suveranitate, greu se mai recapătă.
De aceea ,este important cine
se află la pupitru de conducere şi care este forţa politică conducătoarea ce
poate împiedica îngenuncherea. Cedarea unor prerogative instituţionale
autohtone, către organisme din exterior, nu este de bun augur. Renunţarea
la prerogative numai pentru a te integra într-o globalizare, care nu-ţi aduce
nimic bun, nu poate reprezenta pentru noi cei mulţi, un beneficiu. Şi
atunci de ce să fiu, de acord cu această suluţie. Eu am acest drept să fiu
întrebat şi să mi-l exercit. Până în prezent măsurile de globatizare, nu au
rezolvat probleme sociale. Mai mult le-a adâncit şi s-au înmulţit. Plecările
în exterior de către români pentru găsirea locurilor de muncă, duce inevitabil
la pierderea indentităţii naţionale.
Iată că şi accesul la un învăţământ de
specialitate şi chiar superior a început să fie limitat, ca urmare a scăderii
nivelului de trai şi a imposibilităţilor familiare de a susţine copiii la
studii. Pierderea resurselor naţionale prin înstrăinare, este efectul globalizării. De asemeni
accesul limitat pe piaţa desfacerilor, a produselor autohtone, este
rezultatul acestei globalizări, unde cel mai puternic i-a totul.
Măsurile acestea au curs sub privirea, adevărat, foarte proastă atât la propiu
cât şi la figurat a imbecilului de la pupitru de comandă. De la acest pupitru, s-au ţinut lecţii de
economie poporului român. S-au ţinut lecţii de politici fiscale, pe
care alţi economişti nici nu le-au învăţat, ori gândit vreodată. A
reuşit să stârnescă ridicolul în minţile cele mai întunecate, ale pedeliştilor. Ne-a
dat lecţii de supunere şi ascultare faţă de occident, pentru că aşa decurge
politica de globalizare într-un capitalism reformat, care exclude din start politicile
sociale. Adică, cine poate scapă, cine nu pleacă cu mâinile pe piept.
Am fost o generaţie de sacrificiu, în
cadrul programului experimental de comunizare bolşevică, iar astăzi trăim timpurile
experimentului globalizării forţate. Aceleaşi lozinci de acum cincizeci
de ani, răsucite, cu sloganuri ce ne arată nouă celor puţini, câţi am mai rămas,
că nimic nu s-a schimbat. Suntem conduşi ca nişte oi. La noi ciobanul care
împinge turma în prăpastie, nu a luat examenul psihologic, trecând brusc de la
râs la plâs şi invers.
E trist pentru o naţiune, când
e obligată să asculte inepţiile unui camicaze comunist pregătit să sară cu nava
în aer, cănd partidul i-o cerea.
E trist să asculţi un fost comunist, cum îţi explică
că trebuie să te obişnuieşti cu măsurile dure ale capitalismului reformat.
E trist să asculţi condamnarea comunismului,
din gura unui comunist imbecil.
E trist ca o ţară ca Romania, a şaptea
de pe continentul European, să nu
poată da naştere unui conducător sănătos la cap, trup şi suflet, capabil să o conducă
spre progres.
E trist că în ultimii cincizeci de ani ne-au
condus bolnavii, frustraţii, speriaţii, şi imbecilii.
Poporul acesta merită mai mult şi voi
trebuie să-i daţi o şansă.
Col
(r) Nour Constantin
Publicat pe 26 sept. 2012 în Observator de Bacău, Ziarul tricolorul şi
BistriţaNews
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu