Criza de identitate

    Suntem într-o criză de identitate?

  

       Trebuie să recunoaştem că sentimentul naţional a slăbit în ultimul timp. Cauzele fiind multiple şi profunde. În primul rând a slăbit ca urmare a unei înţelegeri greşite a ideii paneuropene, care în nici-un caz nu elimină indentitatea naţională cum sper unii, ci dimpotrivă trebuie să o întărescă întrucât competiţia a fost, este şi va rămâne deschisă între naţiuni. „Naţiunile nu sunt decât nuanţele prismatice ale omenirii” definiţie superbă dată de un revoluţionar de profesie Toma Nour, eroul romanului „Geniu pustiu” .

       Nu este mai puţin adevărat că unii, sunt de un cosmopolitism îndoielnic, amar, gol puşcă, pentru simplu motiv că iubesc orice-i străin naţiei şi lasă la urmă tot cei românesc. Românii au trăit perioade cu tendinţe naţionale sănătoase, fără de care nu ar fi fost posibilă reântregirea neamului. Naţionalismul şi ardelenismul devenise în preajma anului 1900 şi după, noţiuni aproape identice. Astăzi ne paşte o criză profundă de indentitate, întrucât ne-au scăpat de sub control  o serie de pârghii, ca urmare a pătrunderii unor viruşi în sistemul naţional de comandă. Astfel sistemul de învăţământ a fost virusat ştergându-se din programa şcolară, cele mai importante simboluri naţionale. Când un funcţionar minoritar de o anumită etnie, l-a spânzurat simbolic pe Avram Iancu, mulţi dintre elevii claselor superioare de liceu, nu  au ştiut pe cine a spânzurat minoritarul, iar televizinea naţională a trecut ştirea la divertismente. Ori ca român când vezi că îţi spânzură eroul naţional, nu poţi să rămâi pasiv. Se spune în popor că timpul vindecă aproape orice, dar pentru asta nu există farmacii. Nu-mi rămâne decât să mă uit în sus s-aştept o minune, ori să i-au atitudine.

       Cine mai cultivă astăzi cântece înălţătore de patriotism care să glorifice naţia română?  Unde sunt marile ansambluri

naţionale de muzică patriotică, corurile nationale ale caselor de cultură, ale ministerelor etc. Toate au intrat într-un program de defrişare sistematică. A apărut un întreg aparat propagandistic antinaţional, cu un întreg arsenal de lovituri declanşate împotriva spiritului românesc şi a trecutului glorios al acestui popor. Pe toate canalele abundă  critici ironice când exprimi mândria că eşti român. Faptul că sunt mândru de strămoşii  mei nu mă ajută, mai mult, gesturile sunt chiar neproductive, spun unii. Vezi Doamne că trecutul are şi racile sale. Ceea ce pentru unii reprezintă un trecut glorios , pentru alţii sunt crime abominabile şi ca urmare să nu mai facem apel la trecutul glorios. Propaganda antinaţională confundă planurile, deoarece nici un trecut nu poate fi glorios pentru cineva, dacă s-au comis crime abominabile. Invocarea excesivă a trecutului este o atitudine nesănătoasă.  Măi să fie! Dar neinvocarea deloc a trecutului glorios de către instituţiile  statului naţional unitar Român este productivă pentru domniile voastre? Păi să ne uităm puţin în ograda acestor instituţii să vedem de cine au fost conduse? pe mâna cui au ajuns ?şi cât de productivă este neinvocarea trecutului?

        Toate legile României de astăzi şi de ieri, au trecut în Parlamentul ţării fiind croite după chipul şi asemănarea tătarului,  găgăuzului,  lipovineanului, armenului, ucrainianului,  sârbului şi a încă 12 minoritari, precum şi a uniunii democratice culturale maghiare. Se face tot ce este posibil ca noi să nu ne putem mândrii cu înaintaşii noştrii, dar şi cu cei contemporani. Observăm că peste noapte se nasc istorici ce nu cunosc istorie şi ne impune o naraţiune, cărturari de buzunar la orice colţ de imprimantă, finanţişti ce nu ştiu a calcula, bancheri ce nu ştiu a evalua, toţi lăsând ruine în urma lor. Hoţii sunt cu cinci paşi înaintea căutătorilor de infractiuni. Totul se negociază la ghişeu, bordură, căruţă cu pepeni sau tarabă. Corupţia a ajuns să dea cu capul de tavan. În

 curând va sparge acoperişul şi va mări numărul de paturi la arest.

        O vorbă populară spune că peştele de la cap se strică. Iar atunci când nu are cap, se numeşte monstru.

         Alo! Lute trezeşte-te o dată şi dă-ţi la o parte părul ăla blond din ochi, că nu vezi pădurea din cauza copacilor.

         Lute este personajul care lasă după el, o urmă care pute.

                                            Sunt zero şi mă cheamă Lute

                                            Pe unde trec toţi spun că pute

                                            N-am vrut să-mi zică lume-aşa

                                            Dar vin grămadă-n urma mea

                                            Le place şi mai vor să put

                                            Îmi zice Lute dar eu n-am vrut.

                                                                                                 P.S.

           Mi-e dor de Jony Răducanu

           Şi de zeroul lui barat                                    

           Ce mare adevăr grăise                                 

           Că Lute se crede Împărat. 

   

                                                           Col.(r) Nour Constantin

Publicat: 28 martie 2012 în Ziarul Tricolorul şi BistriţaNews