Cine nu înţelege organismul militar şi fenomenele specifice ce emană din complexitatea acţiunilor lui, e bine să tacă atunci când vine vorba despre armată.
Nu vreau să intru în miezul construcţiei întregului organism, explicând
acum fiecare latură, ce-l ridică şi impune, pornind de la ordine,
disciplină, privaţiuni, sacrificiu, ţinută, grade, soldă şi nu salarii,
etc. De ce este necesar ca moralitatea, onoarea şi demnitatea, să-l
călăuzească în întreaga sa carieră pe militar? Camaraderia leagă
destine, între viaţă şi moarte, mai ales în vâltorea acţiunilor de
luptă. Patriotismul în armată, capătă dimensiuni supreme. Sunt multe de
adăugat, însă nu este spaţiu. Dar înşiruindu-le numai pe cele de mai
sus, putem înţelege de ce, pentru armată trebuiesc legi specifice. Mă lasă rece, exemplele din pădurea cu uscături, date de unii. Militarilor care primesc o pregătire superioară, li se introduc imaginar în raniţă, bastonul de mareşal. Toţi
aceştia sunt educaţi să aspire la grade şi funcţii superioare de
comandă, fără de care o armată nu este puternică, dacă nu şi-a pregătit
comandanţi puternici, recunoscuţi şi de cei de sus şi de cei de jos.
Dacă armata română în 1916 a avut rezultate lamentabile pe câmpul de
luptă, vina nu a fost a ei, ci a guvernanţilor din acele vremuri.
Pe lângă lipsa echipării şi dotării, o cauză a fost şi gradul de
pregătire a ofiţerilor. Puteau fi număraţi pe degetele la căteva mâini,
în acel moment, ofiţerii cu pregătire superiora, la şcolile de război
din Franţa şi Germania. Cine crede astăzi, că militarilor li se potrivesc şi legi civile, este un ignorant, ori de rea credinţă. Este
absurd să le faci pensii militarilor după principii care au guvernat
activitatea civilă, atâta vreme cât ei au fost plătiţi după legi
militare, dintr-un buget de apărare. Soldele militarilor au căpătat
dimensiuni nu în funcţie de rezultatele economice ori de productivitatea
muncii, ci în funcţie de politicile militare ale statului în anumite
etape istorice. În perioada războiului rece, au avut o dimensiune, iar
în perioada de destindere începând cu anii 1975 au avut altă dimensiune.
Ce rol poate juca salariul mediu pe economia naţională ca element de
calcul al pensiei militare acum? de vreme ce la dimensionarea soldelor
nu a fost luat în calcul niciodată. Este cea mai proastă invenţie, făcută de nişte oameni proşti într-o guvernare proastă. Ce
credeţi că a avut Şeitan în cap, ca fost activist comunist, când a
promis că va aduce o reducere în bugetul de pensii militare, cu o
treime ?. Fără dezbateri, simulări şi un studiu de impact, bugetul
pensiilor militare a crescut cu mai mult de o treime. Această creştere
s-a datorat necunoaşteri fenomenului militar în ansamblul lui şi mai
ales remunerarea pe activităţi şi misiuni, bugete alocate şi fonduri
realizate. Au fost mulţi militari care pe lângă soldele tarifare, au mai
primit din economia naţională, sau alte domenii şi activităţi,
construcţii, economie agricultură, asanări delaborări, etc, venituri
care pe total depăşeau cu mult pe cele ridicate de comandanţii lor.
Aceste munci şi activităţi nu erau executate de elita militară. Elita întodeauna asigura capacitatea de luptă a unităţilor.
După principiile de calcul civile, aceştia au fost discriminaţi primind
mai puţin la pensie, decăt ceilalţi cu câştiguri în plus. Aşa se
explică discriminările apărute, unde un maistru militar sau alt
subordonat, primesc pensii acum, mai mari decât a fostului lor
comandant ori a altor generali. Ori la dimensionarea pensiilor
militare, trebuiesc luate în calcul remuneraţia funcţiei avute şi a
gradului obţinut, care stabileşte locul în ierarhia militară şi nu
veniturile colaterale, extrabugetare, după care unii au şi alergat.
Asociaţiile militare şi chiar Sindicatul celor disponibilizaţi
n-au apărat interesele tuturor militarilor, care au fost afectaţi. S-au simţit toţi abandonaţi şi chiar au dezamăgit. Asociaţiile rezerviştilor şi de veterani, la iniţiativa lui Oprea, au contribuit la ruperea unităţii fostei armate. Această dezbinare produsă conştient, nu putea avea loc decât cu sprijinul lor.
Unde a fost spiritul de solidaritate, de camaraderie, a generalului
Dragnea şi alţii cu funcţii la asociaţile militarilor din rezervă şi
retragere, care i-au mulţumit lui Oprea, pentru cât le-au dat lor ?. Au
avut cunoştinţă de prevederile ordonanţei înainte de a se aproba. Puteau
să aibă o intervenţie în apărarea drepturilor celor care urmau să fie
afectaţi. Un Protest naţional, sau o grevă a foamei, declarată de Dragnea, ar fi oprit apariţia acestei ordonanţe idioate. Iar Domnia Sa devenea erou naţional. A pierdut o mare şansă. Mai spăla ceva din păcatele făcute, în perioada cât a fost "nomenclaturist".
L-a ameţit banul primit în plus, ca întodeauna.
Este beneficiarul celei mai mari sume din tabelul publicat de Oprea pe
site-ul MapN. În 1956 avea punctul lunar de pensie 5, enorm, ca urmare a
unui artificiu sintetic de calcul inventat de Şeitan. Raportarea soldei
tarifare, avute atunci de Gl, la salariul mediu pe economia naţională,
salariu ce fusese stabilit la un nivel foarte mic atunci, a dat naştere
la un punct lunar de pensie, care-i dimensionează pensia după
recalculare, nejustificat de mare. Astfel, scara valorică şi ierarhică
din armată este răsturnată, neglijată şi nerespectată. Pensia Gl.-lui
Dragnea trebuie să fie un studiu de caz în domeniul stabilirii şi
dimensionării pensiilor militare. Numai aşa vom putea înţelege de ce nu trebuie împărţită solda la salariu, adică merele împărţite la pere. Numai aşa vom înţelege de ce este necesar, stabilirea pensiilor la militari pe principii militare.
Sindicatul celor disponibilizaţi este prezent mai tot timpul pe micile ecrane, dar nu este eficient în negocieri, ori rezultate în justiţie.
Aşa cum alţi pensionari au reuşit individual să-şi recapete dreptul în
justiţie, putea s-o facă şi Gâlcâ cu asociaţii. Se pare că mişcarea
sindicatului se suprapune cu o afacere avocăţească.
Pentru guvern ar trebui să fie un exerciţiu simplu ,dacă există o singură hotărâre definitivă în istanţă pe această speţă şi
anume revenirea la vechile pensii din decembrie 2010 a celora afectaţi
de ordonanţa idoată, iniţiată de Oprea şi ai lui. Mai complicat va fi în
cazul acelor militari, care nu au cerut recalcularea pensiilor.
Un guvern sărac în cunoştinţe, care nu a mers la şcoală şi a hotărât
printr-o ordonanţă abuzivă, să-ţi ia din pensie dacă nu ceri
recalcularea, este un guvern repetent. Numai un guvern cretin, a putut
emite un asemenea act unic în analele guvernărilor. Cererea fiind un act de voinţă personală. Să emiţi o ordonanţă ca să amendezi voinţa cuiva de a alege, este un act de cretinism fără margini.
Iată numai o parte din argumentele, de care Guvernul Ponta trebuie să ţină seama. Altfel lasă să funcţioneze o lege proastă care macină la temelia statului.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu